Un proiect sustinut de:
Realitatea TV - B1 TV - Evenimentul Zilei - Adevarul

Aparitii Media

De la COADA EUROPEI la „hemoragie” de donatori. ZIUA în care am ieșit PE PLUS la sânge

Într-o singură zi, la Institutul de Hematologie s-au făcut stocuri de sânge pe o săptămână de la românii care au răspuns apelului public de a-i ajuta pe conaționalii răniți în Muntenegru. Tineretul care a ieșit în număr mare la donat i-a surprins, plăcut, și pe doctori, care îi așteapă nu doar la ocazii speciale. În ziua de doliu național, foarte puțini s-au mai gândit la bonurile de masă la care au dreptul, prin lege, pentru că salvează vieți.

În ţara cu un număr de donatori de trei ori mai mic decât media europeană, imaginile cu vecinii din Muntenegru care s-au mobilizat exemplar pentru români au ajuns şi la inima conaţionalilor. Aproape 500 de bucureşteni „în putere” au dat, ieri, 200 de litri de sânge, de două ori mai mult decât într-o zi normală. În termeni de comparaţie, cam cât patru „plinuri” de maşină. Pentru că nu a fost caniculă, a fost program prelungit de donare și s-a recoltat chiar peste capacitatea maximă a centrului. S-au prezentat „la înţepat” și „mascaţii” de la Brigada Specială a Jandarmeriei, în formație și în uniformă.

Mamă și fiică, la donat sânge

Miercuri, încă de la primele ore ale dimineţii, micuţa stradă Constantin Caracaş din apropiere de Piaţa Victoriei este ocupată de carele televiziunilor. În curtea Institutului de Hematologie e un flux cum rar le este dat să vadă locuitorilor din liniștitul cartier. Mulți oameni au aflat adresa centrului de la televizor și calcă pentru prima dată prin zonă.

Aurelia Dobre, 36 de ani, şi-a luat o zi liberă de la muncă pentru a contribui la salvarea celor 28 de răniţi aduși acasă din Muntenegru. Atât de impresionată a fost de tragedia lor că a venit cu autobuzul chiar din cartierul Colentina, aflat în capătul celălalt al oraşului. Deşi nu are încă vârsta pentru a fi donatoare, şi-a luat cu ea şi fiica de 15 ani pentru a-i insufla spiritul de solidaritate de mică. „Voiam să vin de ieri, dar nu am avut liber la muncă. Am fost mișcată de tot ce s-a întâmplat în Muntenegru şi m-am pus şi eu în pielea familiilor lor. Avem şi noi copii şi, Doamne fereşte, să fim în locul lor”, mărturiseşte donatoarea novice.

Fără falsă modestie, bonurile de masă în valoare de 90 de lei şi reducerea la abonamentul lunar pentru transport în comun, beneficii pe care orice donator le primeşte conform legii, nu o interesează.

„Respect pentru muntenegreni. Dacă era după românași…”

Înainte să devină donatori, bucureştenii trec mai întâi pe la recepţie, unde sunt înregistraţi şi completează un formular cu antecedentele medicale şi doctoriile pe care le iau. Doar câţiva cu constituţie mai pirpirie sau care puseseră alcool pe gură în ultimele trei zile pleacă mai dezamăgiţi, pentru că nu sunt lăsaţi să doneze. La etaj, unde sunt și cabinetele de recoltare, e forfotă mare. Asistentele ies continuu cu tăvițe pline de eprubete și pungi de sânge.

Pe holul de așteptare se vede că apelul autorităţilor a ajuns şi la populaţia fără „carnet” de donator. Patricia Stan, o tânără de 27 de ani, se află pentru a doua oară la centrul de transfuzii. Dacă prima dată a donat pentru o rudă, acum o face pentru străini. „Da, am venit pentru evenimentul din Muntenegru. M-a emoționat”, intuieşte întrebarea. „Mi se pare anormal că trebuie să se întâmple astfel de evenimente ca să ne mobilizăm şi noi. Clar voi mai veni”, promite Patricia.

Şi Ana-Maria Mazilu, 29 de ani, donează pentru prima oară sânge, din același motiv. „Gestul muntenegrenilor este de toată lauda, dacă era după românaşii noştri… Dar de-asta sunt aici, să arăt şi eu că se poate”, spune tânăra, care își luase și soțul cu ea. „Din păcate, nu a putut să doneze, că a băut ieri o bere”.

Jandarmi la „intervenție”

Domnul Marin îşi aşteaptă soţia să iasă de la recoltare. Ar fi donat şi el dacă nu ar fi suferit, în ziua precedentă, o intervenţie la dinţi. Lucrează în Germania şi spune că gestul românilor de a veni în număr atât de mare la donare arată că „am intrat şi noi în lumea civilizată”. „Am văzut la televizor un interviu cu un muntenegrean care spunea că nu trebuie să îi mulţumim că a donat sânge, pentru că asta este datoria lui. Declarația asta m-a dat pe spate”, se entuziasmează. Dacă s-a exagerat sau nu, nu poate să se pronunţe, dar l-au deranjat unele declaraţii ale politicienilor.

Cum văd blițul aparatului de fotografiat, câțiva jandarmi, printre care și o femeie, lasă capul în jos, arătând spre purtătorul de cuvânt. „Am venit la acțiunea umanitară pentru Muntenegru, deși noi donăm și cu alte ocazii. Suntem și la inundații, la toate nenorocirile”, spune căpitanul Dragoș Crăciun, responsabilul cu comunicarea din Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei. Fiecare dintre ei a lăsat câte o pungă de 420 de ml de sânge, plus o eprubetă. În total, cam jumătate de litru.

„Nu știam de accident, atunci e bine că am venit”

Deși accidentul din Muntenegru era pe buzele multora, au existat și donatori, puțini ce-i drept, care nici nu auziseră de el. Anișoara Moldovan, 23 de ani, venise, de fapt, să doneze sânge ca să vadă cum mai stă cu sănătatea. „Să văd și eu ce RH am, ce grupă de sânge, ce boli”. Rămâne surprinsă când află motivul pentru care este astăzi atâta aglomerație la centru. În final, se bucură că poate da și ea o mână de ajutor, chiar dacă nu a fost cu intenție.

Nici domnul Florin Marincovici nu a venit să doneze special pentru acest eveniment. „Credeți că de-aia vine toate lumea aici? Eu vin de cinci ori pe an să donez, asta este limita maximă pentru bărbați”. Beneficiile materiale contează, mai ales pentru un șomer. „Ziua liberă de la muncă nu-mi trebuie”, face haz de necaz.

Ca donatorii după ploaie

Din cele 500 de persoane care s-au prezentat, ieri, la centru, doar 34 nu au fost declarate apte pentru donare. Restul au întrecut toate aşteptările medicilor, care nu au avut timp nici să respire. „Dacă într-o zi obişnuită avem cam 200-250 de donatori, miercuri, am avut de două ori mai mulţi. Am recoltat chiar peste capacitatea maximă. Şi vremea a ţinut cu noi, a fost mai înnorat şi am avut program până la 14.30. Când este caniculă, programul de donare este până în 12.00, întrucât căldura se poate răsfrânge asupra stării donatorilor şi trebuie să îi protejăm şi pe ei”, ne-a declarat directorul Institutului de Hematologie, medicul Mihaela Hoinărescu.

Doar 1,7% din populaţia României donează sânge într-un an, o proporţie de peste trei ori mai mică decât media europeană, care este de 6%. Țara noastră se află pe penultimul loc în Europa la numărul de donatori, înaintea Albaniei.

Ce condiții trebuie să îndeplinească un donator:

  • să aibă peste 18 ani, dar nu mai mult de 62 de ani
  • greutatea nu trebuie să fie sub 50 de kg să nu aibă boli de piele, diabet, hepatită, sifilis, ulcer sau TBC
  • nu se donează sânge de către persoanele care au făcut tratamente stomatologice în ultimele şase luni sau care au suferit o intervenţie chirurgicală
  • nu se permite donarea de sânge persoanelor care fac sex neprotejat
  • hipertensivii cu valori ale tensiunii arteriale de până în 200 mm/Hg pot dona sânge între donări ar trebuie să treacă minimum 60 de zile. Acest interval de timp este necesar pentru ca sângele să-şi refacă compoziţia
  • nu se bea alcool cu cel 48 de ore înainte de donare
  • nu se consumă grăsimi în ziua anterioară donării, deoarece ele pot influenţa rezultatele testelor
  • este obligatoriu ca înainte de recoltare, donatorii să fie bine hrăniți

Sursa: EVZ

Cum au făcut patru colegi de facultate o afacere de peste 80 de milioane de euro pe an

Isabelle Iacob a studiat la Facultatea de Comerţ din ASE, la începutul anilor ‘90, într-o perioadă pe care o definea anterior ca fiind „tulbure” din punct de vedere al structurii programelor şi al accesului la informaţie, scrie Business Magazin.

Iacob şi-a luat trei dintre colegii de facultate şi a fondat alături de ei departamentul de marketing al Farmexim, distribuitorul de medicamente deţinut de tatăl său, omul de afaceri Ovidiu Buluc. Femeia de afaceri descrie perioada drept una a pionieratului, vremuri când echipa sa a putut să construiască de la zero şi să-şi pună în valoare ideile.

Help Net a ajuns în 2012 în topul celor mai mari reţele de farmacii din România, iar obiectivul iniţial al Isabellei Iacob, aflat acum 15 ani la stadiul de simplu proiect de MBA, a prins contur şi şi-a arătat potenţialul în piaţă: „Cea mai mare satisfacţie o obţin nu stând în birou, ci în momentul în care mă duc în farmacie şi văd că oamenii zâmbesc sau le aduc farmacistelor bomboane şi flori. Am o totală admiraţie faţă de această profesie”, spune Iacob.

Practică echitaţia, pasiune pe i-a insuflat-o şi fiicei şi se declară adeptă a mişcării eco – „de doi ani de zile nu mai folosim maşina în weekend decât atunci când e absolut necesar” – dat fiind că merge cu bicicleta la sfârşitul săptâmânii câte 20–25 de kilometri pe zi. O relaxează grădinăritul, chiar dacă nu e un sport, pentru că reuşeşte să o facă să se simtă mai aproape de natură în mijlocul oraşului.

Help Net deţine circa 135 de farmacii, care au avut vânzări de 83 de milioane de euro în 2011.

Sursa: Realitatea

Românii de la Gameleon, printre câştigătorii Intel Business Challenge Europe 2013

Victor Popescu şi Vlad Alexandru Radu, cei doi cofondatori ai startupului Gameleon, s-au calificat în finala Intel Business Challenge World 2013.



Echipa de români a reprezentat Bulgaria în competiţia Intel Business Challenge Europe 2013. Startupul din România a participat din partea bulgarilor deoarece au fost finanţaţi de o companie din Bulgaria.

Gameleon este o platformă care permite oricărei persoane să-şi creeze propriul joc, fără să necesite cunoştinţe de programare.

Jocurile sunt create cu ajutorul unei interfeţe vizuale, foarte uşor de folosit. ”Şi bunica ar putea să facă un joc, dacă i-aş explica conceptul de drag&drop”, a declarat Vlad Alexandru Radu, pentru ”Adevărul”.

Platforma poate fi accesată la adresa editor.gameleon.co şi, deocamdată, este în versiune beta. Românii de la Gameleon s-au clasat pe locul patru şi vor participa la finala Intel Business Challenge World 2013, ce va avea loc în California, în octombrie.

Ecranele tactile capătă a treia dimensiune

Locul 1 a fost adjudecat de echipa de italieni SEM+ (Sesing ElectroMagnetic Plus). Startupul a creat şi brevetat o nouă tehnologie care permite senzorilor capacitivi să înregistreze şi presiunea aplicată.

Această tehnologie şi-ar putea găsi aplicaţii atât pe dispozitive precum smartphone-uri şi tablete, dar şi pe ecranele flexibile sau curbate. Astflel, susţin co-fondatorii, tehnologia ar putea fi folosită pe haine, încălţăminte sau chiar şi maşini.

Parolele nu ne mai pot proteja, ce rămâne?

”Parolele nu ne mai pot proteja”, susţin slovacii de la Excalibur. Ei propun înlocuirea tuturor parolelor cu smartphone-ul. Mai mult, utilizatorul nici nu şi-ar da seama când se autentifică pe un site. De exemplu, utilizatorii sunt logaţi automat atunci când se află în proximitatea unui computer şi sunt deconectaţi automat atunci când smartphone-ul se depărtează de computer.

Co-fondatorii au creat şi un sistem criptografic despre care ei susţin că nu poate fi spart şi, astfel parolele sunt în siguranţă. Practic, ei se folosesc de informaţiile culese de telefonul mobil în timpul unei zile normale şi, ca măsură de securitate, sistemul îl întreabă pe utilizator ”Unde ai fost ieri la ora 2”, lucru pe care un hacker nu il poate sti.

Biomaterialele implantabile

Pe locul trei găsim un startup din Italia. Compania Tensive a dezvoltat un polimer sintetic care copiază arhitectura vaselor de sânge, odată injectat în organismul unui pacient. Această procedură va ajuta la reconstrucţia ţesuturlor şi va scădea durerea resimţită de pacienţi şi costurile operaţiior.

BioRepeller ţine bacterile la distanţă

Pe locul cinci s-a clasat un statup din Danemarca.BioRepeller a creat o tehnologie care nu permite bacteriilor să adere pe cateterele urinare. Acestea provocă, anual, 1,2 milioane de infecţii ale tractului urinar, în SUA şi Uniunea Europeană.

Despre intel Business Challenge Europe 2013

Competiţia Intel Business Challenge Europe 2013 se adresează celor cu idei de afaceri inovatoare bazate pe tehnologii din domenii ca software, aplicaţii pentru telefonia mobilă, electronică, robotică, energie şi generare de energie, biotehnologie şi nanotehnologie.

Competiţia include şi o secţiune specială, Oameni şi societate, dedicată antreprenorilor sociali care folosesc tehnologia ca un instrument pentru soluţionarea unor probleme globale.   Cinci proiecte inovatoare ale românilor care construiesc viitorul România a ajuns în finala Intel Business Challenge Europe 2013 cu trei echipe. Totuşi, din totalul de 24 de echipe finaliste, cinci au componenţă românească.

Sursa: Adevarul

SCHIMBĂ ROMANIA. Tinerii “crescuţi” în afară se întorc să-şi reclădească ţara

Sute de studenţi români, care n-au încetat niciodată să spere că „acasă” pot avea laolaltă şi dragostea familiei şi împlinirea unei cariere pe măsura pregătirii lor, vor afla, vara acesta, cum îşi pot împlini visul

Cu o diplomă internaţională la subraţ şi un CV intimidant chiar şi pentru angajatori, sute de tineri români plecaţi peste hotare s-ar întoarce şi mâine acasă. Banii sunt ultima lor pretenţie. Vor în schimb libertatea de a pune în practică ceea ce au învăţat şi uneltele necesare pentru a urca în funcţie.

Pentru ca dorin ţele lor să se transforme în realitate, 300 de voluntari activi ai Ligii Studenţilor din Străinătate (LSRS) vor organiza pe 22 iunie, a doua ediţie a evenimentului „Hai Acasă”. „Vrem să facem din România o destinaţie de carieră atractivă”, anunţă cu entuziasm Maria-Magdalena Manea, coordonatorul evenimentului. Concret, studenţi şi absolvenţi ai marilor universităţi din lume vor discuta de la egal la egal cu o serie de angajatori cu viziune, pentru a afla ce au mai bun de oferit unii altora.

Motivaţi de mediul de lucru

Organizatorii estimează că vor participa la acest proiect în jur de 15 companii axate pe finanţe, afaceri, marketing sau IT. „Dorinţa de a se dezvolta profesional îi motivează pe tinerii cu studii în afară mai mult decât banii”, arată Maria.

Iar dorul de casă face ca tinerii să fie deja cu un picior în România. Potrivit sondajelor LSRS numărul studenţilor interesaţi să se întoarcă în ţară a crescut de la 24% în 2011, la 28 % în 2012. Şi mai mulţi sunt însă cei fericiţi că au avut curajul să facă pasul cel mare.

Alexandra Sasu (25 de ani) din Bucureşti este un diamant rar pentru orice multinaţională. Deţine un atestat de traducător-interpret în engleză şi germană şi vorbeşte la perfecţie sârbo-croată, după doi ani petrecuţi la master, în Germania. Cu toate acestea, în 2011, când s-a întors în ţară, n-a considerat că se înjoseşte angajându-se ca operator de call center în limba germană. „Tot ce voiam era să nu pierd contactul cu limba lui Goethe”, povesteşte Alexandra, vice-preşedinte al LSRS.

După şase luni de răspuns la telefoane, tânăra a fost chemată la un interviu care avea să-i aducă job-ul mult visat. În prezent, se ocupă de clienţii din Austria şi Serbia ai unei mari companii româneşti de petrol şi gaze, sarcini în schimbul cărora primeşte nu numai un salariul îndestulător, ci şi recunoştinţa şefilor care o trimit la traininguri de formare profesională. Mai multe detalii legate de înscrierea la eveniment se găsesc pe site-ul www.haiacasa.lsrs.ro.

Practică în ministere

O altă încercare a celor din LSRS de a-i aduce pe studenţii din străinătate înapoi acasă este şi programul „SMART Internships”. În premieră pentru România, tinerii şcoliţi peste hotare, în domenii ca Economie, Relaţii Internaţionale sau Management au posibilitatea de a aplica pentru 12 stagii de intern ship în cinci instituţii publice ale statului, precum Ministerul Economiei, Ministerul Educaţiei sau Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Studenţii vor face practică în vacanţa de vară. Cei interesaţi nu trebuie decât să trimită, până la 30 mai, CV-ul şi o scrisoare de motivaţie de 500 de cuvinte la datele de contact afişate pe www.haiacasa.lsrs.ro la secţiunea Smart Internships. „Hai acasă” şi „Smart Internships” sunt doar primii paşi de a clădi viitorul descris în strategia SMART Diaspora, propusă guvernului român de către Liga Studenţilor din Străinătate, la începutul acestui an.

Sursa: EVZ

SCHIMBĂ ROMÂNIA. Orădeanul care vrea să UNEASCĂ prin piese de LEGO România și SUA

Dorul de România, dar şi ambiţia de a-şi motiva copilul să-şi atingă potenţialul maxim, au născut în mintea lui George Bartan (48 de ani) un proiect jucăuş: “lipirea” României cu SUA, folosind doar piese colorate de Lego.

“Nu credeam că voi ajunge în SUA vreodata altfel decât ca turist. Coincidenţa face că am citit anunţul despre Loteria Vizelor chiar în EVZ”, povesteşte George, un orădean cu o diplomă în Construcţii, stabilit de 17 ani pe Tărâmul Făgăduinţei.

Dar viaţa de peste Ocean i-a priit: are o mică firmă de curăţenie, iar inginerul din el concepe tot soiul de proiecte pentru de fiul său de 13 ani. Despre America are numai cuvinte de laudă, însă recunoaşte că sistemul de educaţie şchioapătă la clasele primare şi secundare.

“Comparativ cu alte ţări industrializate, rezultatele academice ale elevilor americani (clasele I-XII) sunt cu mult mai slabe, în condiţiile în care cheltuielile publice pentru un elev trec de 7.000 de dolari anual”, explică George. 

Un părinte inventiv 

Iniţial, tatăl şi-a propus să schimbe lucrurile, pornind de visul lui George junior, băiatul său, de a deveni pilot. “De la un hobby al copilului, se pot dezvolta proiecte în care să înveţe noţiuni din diverse domenii, fără să i se impună”, detaliază românul. Distracţia a meritat tot efortul: au lansat împreună, în spaţiu, o rachetă în miniatură, au manevrat un mini-avion cu propulsie şi au construit o hartă de navigaţie aeriană, inspirându-se din cărţile lui Jules Verne. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, micuţul George fiind ales, în clasa a IV-a, al doilea pe statul Ohio la testele pentru Ştiinţă.

Odată cu vârsta băieţelului, au crescut şi provocările. “Accidental, am descoperit pe internet competiţia internaţionala de robotică First Lego League (FLL) şi am organizat, ca voluntar, o echipă cu câţiva dintre colegii băiatului meu, pe-atunci elev în clasa a IV-a. A fost extraordinar să vad cât de uşor pot asimila copiii de acea vârstă, noţiuni de programare şi mecanică, jucându-se doar cu o trusă robotică Lego”, îşi aminteşte cu entuziasm orădeanul.

Concret, în funcţie de tematica concursului, elevii între 9 şi 16 ani participanţi la First Lego League trebuie să creeze şi să programeze un robot să ducă la bun sfârşit sarcini diverse precum salvarea unor cercetători de din ghearele urşilor polari din Antarctica, plantarea unor copaci sau detectarea unei nave scufundate. Totul într-o lume populată de jucării Lego.

Competiţia FLL se desfăşoară în paralel în peste 70 de ţări din lume, inclusiv la vecinii ungari şi bulgari, iar George este hotărât să pună şi România pe lista competitorilor. “Ideea e să îi ajutam pe copiii români şi americani să colaboreze în proiecte de robotică folosind aceleaşi echipamente, în cazul de faţă kit-ul Lego Mindstorm NXT. Copiii vor avea astfel ocazia să-şi facă noi prieteni şi să treacă peste barierele impuse de limbă şi cultură, lucru care îi va ajuta mai târziu în alegerea carierei”, mai arată bărbatul.

Hotârât să spargă gheaţa în țara lui

Acesta a luat deja legătura cu câteva organizaţii educative din Bucureşti şi Oradea s-a gândit şi la detaliile tehnice. “Un kit Lego Mindstom NXT costă 400 de dolari, dar poate fi folosit de mai mulţi copii. Dacă este achiziţionat de o şcoală, suma se împarte. Comparativ cu preţurile multor articole de uz general din magazinele româneşti nu este o sumă colosală”, crede românul. 

Acesta speră să strângă în jur de 10-20 de echipe din toată ţara. “Dacă s-ar atinge <> de utilizatori ne-am putea gândi şi la participarea României la competiţia internaţională FLL. Kit-ul care va fi folosit anul acesta se va pune în vânzare în 26 august, iar competiţia începe prin septembrie”, sunt planurile optimistice ale românului.

Iar contextul actual pare a fi extrem de favorabil pentru un astfel de proiect. “O dovedeşte reuşita lui Ionel Budişteanu la Intel Internaţional Science and Engineering Fair. În România sunt mulţi copii talentaţi şi există deja proiecte care le pun talentul în valoare. Cred că e nevoie doar de puţin entuziasm şi de dorinţa de a a da unor copii poate şansa vieţii lor”, spune orădeanul. 

Una dintre variantele de finanţare a acestor competiţii de robotică, spune George Bartan, sunt sponsorizările venite din partea universităţilor. “Multe centre universitare au deja truse Mindstorm NXT (în special cele în care se predă Mecatronica)”, este sfatul românului.

De altfel, participanţii FLL sunt încurajaţi să caute singuri sprijin financiar, un efort care îi va învăţa să-şi susţină ideile în care cred în faţa altor oameni şi le va face cunoştinţă cu toate dedesubturile competiţiei. “Se pot organiza şi micro-concursuri la nivel local pornind de la echipe de cartier, de câte patru-cinci copii, care se duc să bată la uşile firmelor unde lucrează părinţii lor. În SUA, cel puţin, este o strategie câştigătoare”, concluzionează vizionarul.

Cei care doresc să afle mai multe despre competiţia de roboţi din Lego, dar şi despre proiectului lui George Bartan pot intra pe site-ul www.aviation-for-kids.com sau pe adresa lui de Facebook, George F. Bartan.

Sursa: EVZ

Elevii români, premiaţi la trei olimpiade de Latină anul acesta

Ileana-Gabriela Popescu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea a obţinut premiul al III-lea la ediţia de anul acesta a Olimpiadei Internaţionale de Limbă şi literatură latină Certamen Ciceronianum Arpinas. Acesta este a treia oară anul acesta când România urcă pe podiumul internaţional al olimpiadelor la Limba Latină.

La ediţia din acest an a Olimpiadei Internaţionale de Limbă şi literatură latină Certamen Ciceronianum Arpinas, care a avut loc în perioada 10 – 12 mai, la Arpino (Italia), localitatea în care s-a născut poetul latin Cicero, au participat 193 de concurenţi, elevi de liceu în ani terminali, din peste 15 ţări europene, potrivit Ministerului Educaţiei.

România a participat la această competiţie cu un lot compus din 4 elevi, selecţionaţi la nivel naţional, printr-un concurs de baraj, de către profesorii universitari Theodor Georgescu şi Cezar Tabarcea, de la Universitatea Bucureşti, care au însoţit echipa României.

Ileana-Gabriela Popescu, eleva de la Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea care a obţinut pentru România premiul al III-lea, a fost pregătită de profesoara sa, Georgeta Prunescu.

Din lotul ţării noastre au mai făcut parte Bianca Elena Radu (clasa a XI-a/Colegiul Naţional „B. P. Haşdeu” din Buzău, prof. Eugenia Hristache), Oana Bujor (clasa a XI-a) şi Alexandra Georgiana Vîrlan (clasa a XII-a), ambele de la Colegiul Naţional „Gh. Vrânceanu” din Bacău (prof. Florentina Neculau).

Concursul a presupus traducerea şi comentarea unui pasaj extras din opera lui Cicero, care poate avea caracter oratoric sau filosofic, cu accent pe moral-politică, pe filozofia culturii sau a istoriei.

Olimpici cu doar o oră de Latină pe săptămână

Este pentru a treia oară, în acest an şcolar, când România a urcat pe podium la competiţiile internaţionale de limba latină, după succesele remarcabile repurtate de elevii români la Sulmona şi Venosa (premiul al II-lea), susţin reprezentanţii ministerului.

„Recunoaşterea internaţională obţinută de elevii din România reconfirmă valoarea şcolii româneşti de limba latină şi tradiţia de a participa şi de a obţine constant distincţii la concursurile internaţionale de profil. Organizatorii şi profesorii de specialitate din străinătate consideră performanţele elevilor români un miracol, deoarece, deşi aceştia studiază latina doar o oră pe săptămână (curriculum diferenţiat), rezultatele le întrec pe ale concurenţilor din alte ţări unde limba latină se studiază într-un număr mult mai mare de ore, în cadrul liceelor clasice“, se mai arată în comunicatul oficial al Ministerului Educaţiei.

Sursa: Adevarul

Povestea militarului erou felicitat de Obama. Florinel Enache a rămas fără picioare şi o mână în Afganistan. România îi dă 85.000 de euro

Militarul Florinel Enache (39 de ani), rănit grav pe 4 mai 2012 în Afganistan, după ce a călcat pe o mină, a sosit, ieri, pe pământ românesc, într-un scaun cu rotile, la bordul unui avion al forţelor americane. Internat într-un spital din America pentru aproape un an, a fost vizitat de preşedintele Barack Obama de două ori.



„A fost un ghinion. Ca militar era foarte bun, avea o condiţie fizică de invidiat, mergea foarte mult pe jos. Într-adevăr, toţi cred că ne-am dus şi pentru bani şi pentru asta cred că a fost şi el, voia să aibă o condiţie mai bună. Cred că în perioada în care s-a întâmplat băiatul lui devenea major. Probabil că voia să-l ajute pentru studii, pentru casă sau ce mai voia să facă“. Aşa începe a povestea plutonierului Florinel Enache, spusă de soldatul sanitar care i-a salvat viaţa, caporalul Lucian Zaharia.

Florinel a fost primit ieri, pe aeroportul militar din Otopeni, ca un erou naţional având alături de el familia care i-a fost aproape pe întreaga perioadă de convalescenţă. A fost întâmpinat cu imnului naţional cântat de fanfara militară şi aşteptat de colegii lui, dar şi de ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa. În cadrul unei ceremonii militare, plutonierului-adjutant principal Florinel Enache i-a fost înmânată Medalia Naţională Serviciul Credincios – clasa I, cu însemn de război, pentru militari, conferită de preşedintele României, Traian Băsescu.

Totodată, ministrul Apărării Naţionale i-a conferit lui Florinel Enache Emblema de Onoare a Armatei Române cu însemn de război. Plutonierul a primit în tăcere onorurile patriei.

Filmul tragediei

Militarul român, originar din comuna Gura Caliţei, judeţul Vrancea, se afla anul trecut într-o patrulă de rutină de securizare a unui obiectiv pe autostrada Kabul-Kandahar, când a călcat pe un dispozitiv explozibil improvizat. Ambele picioare şi mâna stângă i-au fost spulberate. Ca prin minune, colegii din echipaj au reuşit să-l salveze.  Războiul nu este o joacă şi aceşti militari ştiu acest lucru. Chiar dacă povestesc cu emoţie cele întâmplate, chiar dacă trupurile lor ca un munte par a se frânge când în ochi li se citeşte durerea, aceşti români rostesc ferm şi rece cum li s-a prăbuşit un frate de arme.

„Am auzit o bubuitură mare. L-am găsit pe domnul Enache jos, conştient. M-a întrebat de elicopter, şi-a dat seama de starea gravă în care se află“, a povestit caporalul Lucian Zaharia, soldatul sanitar care i-a acordat primul ajutor şi care i-a salvat viaţa oprind hemoragia puternică.

Salvatorul rămâne la vatră

În teatrul de luptă din Afganistan acoperit de soldaţii români nu se întâmplă des astfel de evenimente. „Noi nu suntem obişnuiţi cu aşa ceva. Am pus în balanţă, uitându-mă la ce a păţit şi Florinel, şi am hotărât că măcar deocamdată vreau să rămân alături de familie. Nu există nimic pe lumea asta care să merite să-ţi pierzi picioarele şi mâna, dar până la urmă trebuie să înţelegem toţi că se pot întâmpla şi în ţară accidente. Toţi vorbim de soartă, cum este vorba românească. Nu ştiu dacă poţi să te dai din faţa a ceea ce-ţi este scris“, a mai povestit cel care i-a salvat viaţa plutonierului Enache. 

85.000 de euro: două picioare şi o mână

Florinel a ajuns pe pământ românesc după ce a timp de un an a fost îngrijit în spitalele americane, avându-i alături pe soţia şi fiul său. Ministerul Apărării Naţionale îşi pune la bătaie toate resursele pentru a reuşi să-i ofere eroului militar cele mai bune condiţii pentru o viaţă decentă.

„Până în acest moment, tratamentul din SUA ne costă în jur de 350.000 de dolari. Am şi achitat 150.000 de dolari“, a declarat minitrul Duşa.

Totodată, un scaun cu rotile electric modern cu ajutorul căruia se deplasează militarul Florinel Enache şi care a costat în jur de 32.000 de dolari a fost făcut special pentru militarul rănit. Ministrul a menţionat că statul român i-a achitat lui Florinel Elache toate drepturile la zi, respectiv solda în ţară, diurna lunară de 2.100 de euro, cheltuielile legate de comunicarea cu familia şi solda dublă, în valoare de 4.400 de lei, care pe această perioadă de convalescenţă a fost încasată în ţară de familie.

„Urmează ca după ce vom avea certificatul medical de la comisia română şi pe baza biletului de ieşire din spital din SUA să primească şi acele 50 de solde compensatorii şi asigurarea, care este în valoare de 60.000 de euro“, a adăugat Duşa.

Florinel Enache a fost internat într-o rezervă special amenajată de la Spitalul Militar din Bucureşti unde reprezentanţii instituţiei au instalat şi un pat, potrivit ministrului Duşa, ca soţia militarului să-i fie alături.

Onorat de cel mai puternic om al planetei

Pe perioada recuperării sale la Centrul Naţional Medical Militar „Walter Reed“ din Statele Unite ale Americii, Florin Enache a fost vizitat personal, de două ori, de preşedintele SUA, Barack Obama. Un nou gest de solidaritate a venit pe 24 martie a acestui an din partea primei doamne a SUA, Michelle Obama. Vestea că Florinel Enache a fost externat din America i-a luat pe surprindere pe reprezentanţii diasporei româneşti, care au fost în toată această perioadă alături de el şi de familia lui. Românii de peste graniţe ştiau că ar fi urmat ca Florinel să fie pregătit pentru protezare şi sunt sceptici că oficialii români se vor ţine de promisiune. În acest sens, aceştia i-au scris o scrisoare şi lui Victor Ponta.

Sursa: Adevarul

SCHIMBĂ ROMÂNIA. Corina, TÂNĂRA care face munca Ministerului TURISMULUI

O româncă în floarea tinereții încearcă marea cu degetul: vrea să îi convingă pe străini că țara ei este o comoară care așteaptă să fie descoperită.



Pentru fiecare român care se ruşinează de ţara lui sunt cel puţin trei străini îndrăgostiţi până peste cap de meleagurile noastre. O realitate pe care Corina Chirileasa (30 de ani) o vede şi o simte de peste trei ani, de când a creat site-ul România- Insider.com.

Platforma, gândită iniţial ca un site de ştiri dedicat străinilor, s-a transformat rapid într-un grup de sprijin format din oameni de afaceri, voluntari sau artişti veniţi în ţara noastră din toate colţurile lumii.

Şocaţi de fenomenul corupţiei

Jurnalist de business de meserie, Corina a scris încă de la începutul carierei exclusiv în limba engleză. Aşa a ajuns să-şi facă prieteni din toate colţurile lumii, iar primul lucru care i-a atras atenţia a fost că mai tot ce citiseră despre ţara noastră era prezentat fie incomplet, fie total fals. „Motivaţia mea a fost aceea de a oferi o sursă credibilă de informaţii pentru străini, care lipsea în acel moment”, explică tânăra, absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti.

În timp, a descoperit că şi poveştile cititorilor merită să fie publicate. „Unii dintre ei au rubrici permanente. Mi-e greu să nominalizez o singură poveste. M-a marcat totuşi un lucru spus de o prietenă suedeză: România are suflet şi trebuie să-l regăsească”, adaugă tânăra antreprenoare. Străinii care scriu pentru site-ul Corinei sunt la fel de sinceri precum un copil şi uneori pot fi cârcotaşi.

„Majoritatea mesajelor semnalează probleme precum corupţia. Ideea de a da şpagă pentru servicii pentru care se plătesc taxe li se pare incredibilă”, spune jurnalista. Mult mai multe sunt însă criticile constructive.

„Mi-ar plăcea ca românii să se mândrească mai des cu realizările lor, iar ca un sfat pentru cei care vin aici: ieşiţi din Bucureşti dacă vreţi să cunoaşteţi adevărata Românie”, scrie pe site Nicholas Hammond, un avocat care a trăit peste 40 de ani în Londra. Pozitivă este şi recenzia lui Yvette Larsson, o nomadă trecută prin Franţa, Danemarca şi Anglia:

„În România, îmi place contactul uman. La noi, în Scandinavia, majoritatea plăţilor se fac din faţa calculatorului. Plus că se consumă mai puţin din orice, nu se face risipă”.

Covrigii calzi, portul popular, arhitectura clădirilor şi salamul de biscuţi sunt alte lucruri lăudate în mai toate articolele expaţilor.

O sută de mii de potenţiali vizitatori pe lună

Fără moguli care să controleze de la butoane fluxul de informaţii şi fără investiţii uriaşe, România-Insider.com reuşeşte să atragă peste o sută de mii de cititori pe lună din toate colţurile lumii. Cât despre plecarea din ţara natală, Corina spune că nici nu poate fi vorba. „Pentru mine, cel mai mare dar al României este natura, iar asta mă face să văd dincolo de lipsurile ţării mele, şi să vreau să repar ceea ce pot eu să repar”, este sinceră tânăra.

Sursa: EVZ

Invenţia unui elev poate revoluţiona medicina românească

Chirurgia robotică este unul dintre domeniile de viitor ale tehnologiei cu impact în lume. În ţara noastră s-au efectuat până în prezent peste 600 de operaţii ce utilizează această tehnologie. Numărul acestora ar putea creşte exponenţial în următorii 5 ani datorită proiectului mâinii bionice, realizat de elevul român Constantin Voiniciuc.

„Robo Hand”, proiectul mâinii bionice realizat de Constantin Voiniciuc, este marele câştigător al primei ediţii al programului educaţional Tech School. Mâna robotică poate fi un prototip utilizat pe scară largă în operaţiile de extremă precizie şi în domeniul telemedicinei în intervenţiile de la distanţă. Bugetul de 7.000 EURO pe care l-a câştigat la Tech School îl va ajuta pe Constantin Voiniciuc, elev în clasa a XII-a în Botoşani, să dezvolte şi să implementeze o versiune avansată a prototipului la care lucrează deja din timpul competiţiei.

Alţi trei elevi români au câştigat premii la Tech School. Premiile cu o valoare totală de 18.000 constau în bugete alocate pentru implementarea proiectelor clasate pe primele trei locuri şi o excursie în tabăra organizată de NASA – premiul special acordat unui proiect de astronomie.

Costin Costea, elev în clasa a X-a în Slobozia, creatorul tricoului de la care îţi poţi încărca telefonul mobil, are, de asemenea, un prototip în lucru. ’Modul în care generaţia actuală percepe şi utilizează energia convenţională poate fi transformat definitiv prin dezvoltarea acestui tip de invenţie.’, spune Costin. Cu ajutorul celor 5.000 EURO, ghidat de sfaturi din partea mentorilor şi specialiştilor Tech School, el va putea să extindă capabilităţile de utilizare ale tricoului la alte dispozitive mobile şi să optimizeze timpii de încărcare. Costin are, astfel, în plan să devină unul din promotorii, în România, ai tendinţei globale de tehnologie ce interacţionează cu îmbrăcămintea oamenilor.

’Mi-am dorit să creez o aplicaţie care să determine o tendinţă printre tinerii din România. Prin iGrammar, ei pot să înveţe mult mai uşor şi mai natural regulile limbii române.’, spune Florin Gheorghe, elev în clasa a XII-a în Ploieşti, a cărui aplicaţie – iGrammar – realizează automat online analize de sintaxă şi de corectitudine a topicii. El plănuieşte să utilizeze grant-ul de 3.000 EURO pentru a dezvolta o suită de aplicaţii pentru PC-uri şi dispozitive mobile în domeniul gramaticii şi vocabularului, domeniu ce a cunoscut un declin în ultimii ani în România.

Ideea de a creea un observator mobil pentru copiii din localităţi ce nu beneficiază de observatoare astronomice i-a adus lui Miriam Buzgău premiul special Tech School, la categoria astronomie. Miriam a câştigat o participare la tabăra de vară organizată de Kennedy Space Center – centrul educaţional al NASA, premiu care valorează aproximativ 3.000 de EURO. Ea va avea astfel oportunitatea să cunoască cele mai noi şi importante tehnologii digitale în domeniul înţelegerii astronomiei pentru generaţiile actuale.

“Cred că odată cu Tech School, copiii din România nu mai trebuie doar să viseze la următoarele invenţii. Platforma, mentorii, comunitatea formată şi acum, cei 4 câştigători sunt tot atâtea motive pentru ca ei să înceapă să imagineze şi să creeze cu adevărat tehnologii care să ne impacteze viaţa din prezent şi să ne determine să ne gândim la cum va arăta viitorul datorită lor”, declară Aurora Simionescu, Einstein Fellowship la Stanford / NASA.

Tech School are la bază o competiţie pe trei arii ale tehnologiei – programare, robotică şi astronomie. În această competiţie au participat copii de gimnaziu şi liceu care şi-au înscris pe platforma TechSchool.ro ideile despre cum pot schimba viaţa de zi cu zi a oamenilor prin tehnologie. Ei au concurat pentru 4 premii, 3 dintre acestea constând în implementarea propriilor proiecte, premiul special fiind participarea în tabăra de vară pentru elevi organizată de NASA.

Competiţia de proiecte din cadrul programului educaţional Tech School a beneficiat de un juriu internaţional în cadrul căruia au analizat fezabilitatea şi ingeniozitatea proiectelor oameni de ştiinţă români, mentori în cadrul programului, precum Adrian Stoica – Advanced Robotics Research la NASA/JPL, Aurora Simionescu – Einstein Fellowship Research, Stanford/NASA, Adrian Buzatu – cercetător în cadrul proiectului Atlas la CERN, Cătălin Buliga – CTO al UPC România şi Alin Jderu, multiplu premiat în cadrul concursurilor internaţionale de robotică.

În cadrul programului, peste 220.000 de pasionaţi de tehnologie au interacţionat pe platforma online în primele 6 luni de la lansare. În jurul celor 3 domenii de tehnologie s-a format o comunitate activă de 3.700 utilizatori şi promotori ai Tech School care au generat peste 530 de proiecte. Tinerii au acces în continuare pe TechSchool.ro la ştiri, tutoriale, materiale video şi interviuri din aria celor mai noi tehnologii.

Sursa: Romania Libera

Cosmin Marinescu, BALERINUL din Berceni care la 11 ani a ajuns pe SCENA de la Covent Garden și Școala de BALET din Viena

Arta de a dansa pe vârfurile degetelor de la picioare, oricât de fermecătoare ar părea pe scenă, ascunde în spate o muncă spartanică, presărată cu lacrimi și sudoare.


Un efort supraomenesc pe care Cosmin Marinescu, în vârstă de 11 ani din București, îl face chiar dinainte de a fi învățat să scrie și să citească. Cu părul castaniu căzându-i lejer pe frunte, în șuvițe groase și ochii căprui atât de sclipitori de parcă ar privi mereu prin tine, Cosmin pare un copil plăpând, pentru care un ghiozdan ar fi o piatră de moară. În realitate, picioarele lui suportă și câte șase ore de balet pe zi și execută atât de multe sărituri și piruete încât le pierde șirul. 

Altfel nici n-ar ști să trăiască. Face balet de când avea cinci ani, atunci când părinții l-au dus la o școală privată de dansuri, unde a uimit profesorii cu talentul său neșlefuit, dar extrem de vibrant. “La nici jumătate de an de la înscrierea la școală a și fost inclus în spectacolul Teatrul de Copii “Ion Creangă””, povestește tatăl, Alexandru Marinescu. De-atunci, Cosmin a avut o ascensiune meteorică. A fost mutat la o grupă de copii cu doi ani mai mare și împreună au bifat fiecare mare concurs internațional. 

Avea nouă ani când a avut prima lui variație solo, la o competiție din Franța, unde a ieșit primul dintre băieți. Părinții însă n-au fost acolo să-l îmbărbăteze și să-i calmeze spasmele stomacale care-l chinuiau înainte de intrarea în scenă. “N-am avut bani să mergem, iar pentru Cosmin au plătit ceilalți părinți. Noi am urmărit spectacolul de acasă, din fața calculatorului”, spune Aura, mama băiatului.

Cursuri de dans plătite în medalii

De altfel, ea este și cea care îi coase toate costumele de scenă, din materiale vaporoase, greu de lucrat. “Mă iau după modelele din reviste și cos când am timp. Altfel, ar trebui să dăm pe puțin 150 de euro și nu poți să apari de două ori cu același costum“, crede mama balerinului, confecționeră de meserie. Tot ea suferă cel mai mult când vede cât de mult se zbate copilul ei să fie nu doar un balerin desăvârșit, ci și un elev eminent.

“Cosmin învață la Liceul de Coregrafie din București, iar după ore trecem pe acasă, ca să ia câteva guri de mâncare, apoi la școala de balet particulară, de unde ieșim abia pe la 22.30. În autobuzul gol-goluț, la întoarcerea spre casă, atunci își face temele. Dacă nu termină stă până la miezul nopții, plânge și tot nu se culcă”, se destăinuie femeia. 

Cosmin, sora lui mai mică și părinții trăiesc într-o garsonieră din Berceni, luată prin credit ipotecar acum câțiva ani. O singură cameră pe care se duce aproape tot salariul de bugetar al tatălui. “Înainte locuiam zece inși într-un apartament cu trei camere, la soacra mea. Nu se mai putea”, explică Alexandru Marinescu. Lipsurile i-au făcut acum trei ani să ia o decizie grea: înjumătățirea orelor de balet. Profesorii însă nici n-au vrut să audă și l-au scutit de taxa lunară de circa 1.000 de lei, numai să-l vadă în sala de dans.

Iar Cosmin n-a dezamăgit nicio secundă. Anul trecut a luat luat locul cinci în clasamentul mondiat la concursul Dance World Cup, desfășurat în Austria, iar anul acesta, în luna martie, a bținut locul doi și premiul de excelență la World Ballet Competition 2013, de la Sibiu.

A fost apreciat de Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii la București, care s-a deranjat să-i scrie personal scrisoare de felicitare, iar de curând a aflat că va dansa pe scena de la Covent Garden, alături de prim-balerini Baletului Național Englezesc, precum și unii dintre cei mai faimoși balerini ruși.  “De fapt, acolo vor face repetițiile pentru o gală de caritate organizată de Alina Cojocaru, prim-balerină a Companiei Regale de Balet de la Covent Garden.

Doar Cosmin și încă două colege au fost aleși să meargă din toată România. Cheltuielile sunt acoperite de organizatori ”, spune cu ușurare tatăl, care și-a dedicat ultimii ani din viață bătând pe la ușile ONG-urilor, pentru a obține sponsorizări.

A găsit înțelegere însă doar la părinții colegilor mai înstăriți și la românii plecați peste hotare. “Dacă nu cunoști pe cineva din interior, ONG-urile nici nu se uită la tine. Cel mai tare m-a impresionat un bărbat cunoscut pe internet, care mi-a cumpărat bilet de avion și o cameră în Londra plus un bilet la gală, ca să-l pot vedea pe Cosmin”, spune tată.

Va studia baletul la Viena

Cea mai frumoasă zi din viața familiei Marinescu a fost de departe ziua în care Cosmin a fost acceptat cu bursă completă la Școala de Stat a Operei din Viena. Norocul său se numește Simona Noja, românca care conduce această școală și care i-a oferit ocazia să studieze un an de zile baletul la cele mai înalte standarde.

„Cu o zi înainte de audiții, parcă-l loviose trenul. Era înțepenit, îl dureau mușchii, cerea mereu la toaletă”, își amintesc părinții. În fața juriului s-a prezentat impecabil, de parcă se născuse dansând sub ochii lor. Familia lui Cosmin nici n-au avut vreme să se bucure, că au și început goana după strâns fonduri pentru plecare. „Nu știm cum vom acoperi costul biletului dus-întors, echipamentul și banii de buzunar”, recunoaște cu mâhnire tatăl.

Cei care doresc să-l ajute pe Cosmin să ajungă în Viena pot dona bani în contul RO19BTRL04601201P71738XX, deschis pe numele tatălui, Alexandru Marinescu, la Banca Transilvania, cod SWIFT RO22BTRL.

Sursa: EVZ